SCRISOAREA TATII

Radu Gyr

“Fiule, fiule, lungă e calea . . .
Ca-n basm pân-la tine sunt mări şi ţări,
trenuri, păduri, jandarmi şi ocări,
şi stele ce nu ne ştiu jalea.

Dorul de tine mi-e aşa, ca o furcă
proptită cu dinţii în beregată.
Din fundul Aiudului, ochii tăi urcă
pe cer, ca doi luceferi de piatră.

Mănânc : eşti în lingura mea. Fac un pas :
şchioapeţi alături în fiare.
Aprind o văpaie la iconostas :
cad lacrimile tale din lumânare.

Prin somn, vine lanţul tău, blestematul,
cu mari zornăieli să mă scoale.
Lanţule, lanţule, lasă-mi băiatul,
Ferecă-mi mie gleznele goale.

Cum să-ţi strămut în carnea mea chinul ?
Cum să-ţi beau, fiule, osânda toată ?
Plecat peste neagra-i fântână sărată,
seca-i-aş, goli-i-aş veninul . . .

Uneori, noaptea, maică-ta vine,
cu paşi de iarbă din ţintirim :
Ia-ţi plânsul, bătrânule, şi haide cu mine,
temniţa-n lacrimi adânci s-o topim . .

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s