Lui Radu Gyr

gyr-ciurungade Andrei Ciurunga

Prietene de temniţă duşmană
şi frate bun de pâine fără grâu,
ne doare pe-amândoi aceeaşi rană 
şi, spumegând, muşcăm acelaşi frâu.

Dar vântul mi-a trimis, sau poate cerul,
în plânsul de cătuşe, vechi şi crud,
un cântec pe care temnicerul
nu l-a simţit fugind de la Aiud.

Când noaptea mă prindea de caraulă,
însângerat de-al dorurilor şir,
Iisus venea la mine în celulă,
adus de mucenicul Radu Gyr.

Trupul uita întreaga lui durere
sub ochii calzi ce binecuvântau
şi în presimţita noastră înviere
clopotniţe din amintiri sunau.

Dacă ne-au spart hotarele strigoii
şi mulţi au luat al drumului îndemn,
noi am rămas sub zidurile Troiei
şi sub copita calului de lemn.

Cu ochii grei de flăcări și de vise,
am strâns în traistă toate câte-au fost
și-l așteptam în lanțuri pe Ulise
să-i spunem Iliade pe de rost.

Împovărați de vânturile stepii,
nu s-a oprit niciunul dintre noi,
căci mergem înainte, suntem jnepii
și nu se uită nimeni înapoi.

Noi n-am gustat Cotnarul la ospețe
și n-am visat prin Heidelbergul nou,
dar am urcat în pisc o tinerețe
pe baricada veacului erou.

Prietene de temniţă duşmană
şi frate bun de pâine fără grâu,
îmi stai alături, rană lângă rană,
şi spumegăm în ham, frâu lângă frâu.

Căci eşti aproape, mâna te-ar atinge,
şi simt căzându-ţi de sub spinul greu
un strop de sânge cald ce se prelinge
şi se-mpreună sub condei cu-al meu .

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s