Lui Radu Gyr

de Andrei Ciurunga

Prietene de temniţă duşmană
şi frate bun de pâine fără grâu,
ne doare pe-amândoi aceeaşi rană 
şi, spumegând, muşcăm acelaşi frâu.

Dar vântul mi-a trimis, sau poate cerul,
în plânsul de cătuşe, vechi şi crud,
un cântec pe care temnicerul
nu l-a simţit fugind de la Aiud.

Nemurire

de Andrei Ciurunga

Curând noi nu vom fi decât năluci
sau nici atât, în aspra-ne tăcere,
tăpșane de morminte fără cruci
risipă-n lut de visuri și de fiere.

Nu-s vinovat faţă de ţara mea

de Andrei Ciurunga La ora când cobor, legat în fiare, să-mi ispăşesc osânda cea mai grea, cu fruntea-n slavă strig din închisoare: – Nu-s vinovat faţă de ţara mea. Nu-s vinovat că mai păstrez acasă pe-un raft, întâiul meu abecedar şi că mă-nchin când mă aşez la masă, cuviincios ca preotu-n altar. Nu-s vinovat că…

Liturghie

de Andrei Ciurunga Anii noştri schingiuiţi, anii crânceni te săpară, cimitir de osândiţi de la margine de ţară. Ne-au adus din închisori robi ai stepei dobrogene, să împrăştiem pe flori roua strânsă de sub gene. Şi-am tăiat peste câmpii drum cu trupurile noastre valurilor cenuşii ale Dunării albastre. Azi dormim pe câte-un şir, fără cruci,…