CONFESSIO

de Valeriu Anania Doamne, tinde-Ţi patrafirul peste faţa mea de lut, sufletu-mi neghiob şi slut să-l albeşti cu tibişirul când amurgu-şi toarce firul peste-un pic de gând tăcut. Să-Ţi vorbesc, ne-aud vecinii, iar osanda e păcat; eu stau pe-un colţ plecat şi să-mi scriu povara vinii, pe când Tu, la vremea cinii, să-mi şopteşti că…