La Crucea purtată!

de Virgil Maxim
O, Crucea Domnului Hristos, crescuta-n noi!
Ca pe-un Copac al Cunoștinței Binelui și-al vieții
Te-am adăpat cu sânge cald și tânăr și cu ploi
de lacrimi revărsate-n “psalmii dimineții”…

Cu ciobul minții mele

de Virgil Maxim Doamne, m-am apucat să car Lumina Ta cu ciobul minţii mele în bojdeuca mea. Şi… nu ştiu ce-am făcut fiindcă, din ziua şi chiar din ceasu-n care-am început, i se cojesc pereţii şi cade toată tencuiala ei de lut ! Doamne, m-am apucat să car Lumina Ta cu ciobul minţii mele… Şi-acum,…

Închinare

de Virgil Maxim Pe voi v-am pus în cartea mea să plângeţi, cum plânge la Iordan o desfrânată… Voi, care sufletul în două frângeţi şi-amiază vă e mintea luminată… Pe voi, călugări mari şi mici şi şterşi de veacul rău, de ochii mei prea slabi, pe tine, cin sfinţit, ca să reverşi din Mila Cerului,…

Ardere de tot

de Virgil Maxim lui Valeriu Gafencu … aici, răsare-n mine o chilie în care s-a sfinţit un pustnic blând… zidea virtuţi cereşti în trup plăpând şi-n ochi purta smerita-bucurie… De priveghere lungă – albă floare – se rezema cu fruntea de pervaz şi luna-i săruta sfinţit obraz când i-asculta cuvântul ca o boare: „O, vino,…

Mama vrea să cânt…

de Virgil Maxim (o nălucire din mintea mea) Ce să-ţi cânt, mamă, ce să-ţi cânt?!… Pe unde-am fost eu lumea nu cântă! Ci numai tremură sub bici, plânge şi priveghează şi scuipă sânge… Ce să-ţi cânt?!… Te uiţi la mine, mamă, ca la o arătare străină şi bolnavă… Nu sunt stafie! Sunt om, mamă! Mi-e…